No Name: NU discriminarii!!!!

Discriminarea, un subiect pe care de mult vreau sa-l discut, si nu gaseam timp. Hai sa vedem acum ce timp am.

Cred ca cel mai bine ar fi , asa cum cred ca v-am obisnuit deja, cu o definitie. Ei bine, in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane ( DEX ), discriminarea este actiunea de a discrimina si rezultatul ei. Mai exact, a lipsi de egalitate in drepturi, a limita in drepturi ( in comparatie ce ceilalti cetateni )

Am dat de un articol pe net, care are un titlul foarte bine ales, consider eu si anume : " Discriminare- un tabu pentru societate" ( daca vreti sa cititi, va atasez link-ul : http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_6477/Discriminarea/-/un/tabu/pentru/societate.html )

Legislatia si autoriatea care se raporteaza la lupta antidiscriminare

Discriminarea, dupa cum arata si legislatia, se extinde pe domenii foarte vaste si uneori este destul de greu de identificat. Majoritatea organizatiilor neguvernamentale din Romania recunosc ca exista o mare dificultate a schimba mentalitatile referitoare la discriminare si a-i forma pe oameni sa aiba o atitudine antidiscriminare. Legislatia in vigoare, si anume Legea nr. 324/2006 pentru modificarea si completarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare si Legea nr. 340/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati reglementeaza intr-o maniera cat mai completa domeniul discriminarii, insa pentru a intelege ceea ce este discriminarea si pentru a informa populatia este nevoie de mai multe activitati care sa implice societatea civila.

Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) este, conform legii, autoritatea care se ocupa cu stabilirea politiclor impotriva discriminarii. Privind retrospectiv, CNCD a afirmat ca in anul 2005 si-a imbunatatit activitatea. In anul 2005 numarul cazurilor de petitii si autosesizari a depasit 460, fiind solutionate 360, cu o crestere cu 15% a numarului de dosare solutionate fata de 2004. Insa rolul CNCD-ului nu vizeaza direct acordarea de beneficii victimelor discriminarii.CNCD stabileste pedepsirea contraventionala a faptuitorului, iar victima nu primeste nicio despagubire, doar o satisfactie orala, ca faptuitorul a platit o suma de bani cu titlul de amenda. Victima are acces, pe o cale separata, la obtinierea de despagubiri civile in instanta de judecata, pe calea dreptului comun.Victima nu este obligata sa se adrseze initial CNCD pentru a avea acces la aceasta cale, caci i s-ar nega dreptul la justitie. Ar fi curios de urmarit cate actiuni in justitiei de acest fel sunt in acest moment. La fel, ar fi curios de analizat cate actiuni in justitie s-au finalizat conform articolului 317 din legea 278/2006 privind modificarea Codului Penal: "instigarea la ura pe temei de rasa, nationalitate, etnie, limba, religie, gen, orientare sexuala, opinie, apartenenta politica, convingeri, avere, origine sociala, varsta, dizabilitate, boala cronica necontagioasa sau infectie HIV/SIDA se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda".

Cercetările efectuate au identificat existenţa mai multor tipuri de discriminare. În general, este operată distincţia între discriminarea directă şi cea indirectă (Michaela Banton, 1998). Primul tip apare atunci când tratamentul diferenţiat este generat în mod intenţionat, în timp ce cel de-al doilea tip apare atunci când acest tratament are la bază o decizie inechitabilă luată anterior. De exemplu, discriminarea directă este prezentă atunci când două persoane având pregătire egală şi o slujbă similară sunt plătite în mod diferenţiat datorită faptului că una dintre acestea aparţine unui anumit grup etnic. Discriminarea indirectă apare atunci când cele două persoane sunt plătite în mod diferit deoarece au fost angajate în poziţii diferite deşi aveau aceeaşi pregătire. Kirshna Mallick (1995) propune alte două tipologii, având la bază distincţia între discriminarea intenţionată şi conştientă şi cea neintenţionată, precum şi între discriminarea practicată de indivizi şi grupuri şi cea practicată de instituţii.

Pentru reducerea discriminării au fost dezvoltate o serie de strategii menite să asigure egalitatea de şanse în zonele în care au fost în mod sistematic subreprezentate a persoanelor care fac parte din grupuri supuse în mod tradiţional discriminării. În Statele Unite aceste strategii poartă numele de Acţiune Afirmativă, în timp ce în Marea Britanie sunt cunoscute sub denumirea de Discriminare Pozitivă. Aceste strategii nu presupun o „discriminare inversă”, ci au menirea să asigure egalitatea de şanse pentru toţi cetăţenii, indiferent de grupul căruia îi aparţin. Discriminarea Pozitivă şi Acţiunea Afirmativă presupun pe de o parte recunoaşterea dezavantajelor acumulate de grupurile respective, precum şi dezvoltarea de politici şi de practici care ajută la depăşirea dificultăţilor (NeilThompson, 1997). Domeniile principale în care s-au focalizat acţiunile strategiilor de eliminare a discriminării sunt piaţa muncii, educaţia şi locuirea.