Cred ca asa ar trebui iubita persoana de langa noi, sau si mai mult de atat. De o infinitate de ori mai mult, indiferent de anotimp, de loc, de persoanele din jur. Simplu: nu sunt decat doua persoane.">
26.08.2008
23.08.2008
19.08.2008
Sfantu Gheorghe
Stiu ca n-am mai scris de mult timp pe acest blog, dar a trebuit sa treaca o perioada ca sa imi dau seama daca mai merita sa scriu sau tot ce am facut a fost pur si simplu pentru nota de la "tehnologii de comunicare" ( mai pe romaneste, un fel de informatica).
De curand a fost si festivalul international de film ANONIMUL, care a vut loc la Sfantu Gheorghe, Delta Dunarii. Ce sa mai spun? Cuvintele sunt de prisos, dar voi incerca sa redau cateva din impresiile mele ulterioare.
A fost prima data cand am fost in Sfantu Gheorghe, dar si in Delta Dunarii. Totul a inceput din dimineata zilei de 11 august, cand ne-am trezit amandoi cu noaptea in cap, sa putem ajunge la bac ( un fel de mijloc de transport peste Dunare intre Braila si Smardan) si bineinteles sa ajungem la Tulcea de unde am si luat vaporul catre Sf. Gheorghe. Drumul pana acolo desi a durat 4 ore a fost fabulos, extraordinar, avand in vedere ca era prima oara cand mergeam cu vaporul pe Dunare, desi, sunt dintr-un oras, port la Dunare. Cand am ajuns acolo, m-a cuprins imediat frica si un fel de claustrofibie( desi nu e spatiu inchis, dar e izolat de lume si nu sunt vapoare in fiecare zi), ceea ce pentru mine este foarte rau. Nu suport sa stiu ca sunt inchisa undeva, sa nu am libertate sa plec oricand vreau eu, unde vreau, etc...
Sfantu Gheorghe, e doar un sat, dar care datorita Dunarii si pozitiei sale geografice ( varsarea Dunarii in Marea Neagra ), este plin de turisti cred ca toata vara, dar mai ales acum, cand a avcut loc si festivalul de film.
Am vazut filme bune si mai putin bune, filme care-ti taiau rasuflarea si filme care erau de-a dreptul penibile, dar e concurs. Am stat la cozi interminabile in aceste 5 zile. Inca de cand am ajuns si a trebuit sa ne cazam, cat si la cozile de la mancare ( care de fapt era impinge-tava, un fel de cantina), cat si la baie, dusuri, etc..., ceea ce pentru mine din nou, mi se pare insuportabil, sa fiu presata de timp, ihhh...
Cum era de asteptat, drumul pana la mare era lung de 2 km, ca doar fara cozi, si drumuri lungi care ar mai fi farmecul acestei localitati, mai ales ca era si festival iar oameni cred ca erau -fara exagerare- cam 4000-5000 de oameni.
Sigur ca daca tot am ajuns pana acolo, ne-am plimbat si cu barca prin Biosfera Delata Dunarii ( ca doar am platit si taxa de 10 lei). Plimbarea cu barca mi-a placut cel mai mult. Am putu vedea pasari ocrotite de lege, nuferi galbeni, Dunare si mare la un loc, si bineinteles alti turisti.
De curand a fost si festivalul international de film ANONIMUL, care a vut loc la Sfantu Gheorghe, Delta Dunarii. Ce sa mai spun? Cuvintele sunt de prisos, dar voi incerca sa redau cateva din impresiile mele ulterioare.
A fost prima data cand am fost in Sfantu Gheorghe, dar si in Delta Dunarii. Totul a inceput din dimineata zilei de 11 august, cand ne-am trezit amandoi cu noaptea in cap, sa putem ajunge la bac ( un fel de mijloc de transport peste Dunare intre Braila si Smardan) si bineinteles sa ajungem la Tulcea de unde am si luat vaporul catre Sf. Gheorghe. Drumul pana acolo desi a durat 4 ore a fost fabulos, extraordinar, avand in vedere ca era prima oara cand mergeam cu vaporul pe Dunare, desi, sunt dintr-un oras, port la Dunare. Cand am ajuns acolo, m-a cuprins imediat frica si un fel de claustrofibie( desi nu e spatiu inchis, dar e izolat de lume si nu sunt vapoare in fiecare zi), ceea ce pentru mine este foarte rau. Nu suport sa stiu ca sunt inchisa undeva, sa nu am libertate sa plec oricand vreau eu, unde vreau, etc...
Sfantu Gheorghe, e doar un sat, dar care datorita Dunarii si pozitiei sale geografice ( varsarea Dunarii in Marea Neagra ), este plin de turisti cred ca toata vara, dar mai ales acum, cand a avcut loc si festivalul de film.
Am vazut filme bune si mai putin bune, filme care-ti taiau rasuflarea si filme care erau de-a dreptul penibile, dar e concurs. Am stat la cozi interminabile in aceste 5 zile. Inca de cand am ajuns si a trebuit sa ne cazam, cat si la cozile de la mancare ( care de fapt era impinge-tava, un fel de cantina), cat si la baie, dusuri, etc..., ceea ce pentru mine din nou, mi se pare insuportabil, sa fiu presata de timp, ihhh...
Cum era de asteptat, drumul pana la mare era lung de 2 km, ca doar fara cozi, si drumuri lungi care ar mai fi farmecul acestei localitati, mai ales ca era si festival iar oameni cred ca erau -fara exagerare- cam 4000-5000 de oameni.
Sigur ca daca tot am ajuns pana acolo, ne-am plimbat si cu barca prin Biosfera Delata Dunarii ( ca doar am platit si taxa de 10 lei). Plimbarea cu barca mi-a placut cel mai mult. Am putu vedea pasari ocrotite de lege, nuferi galbeni, Dunare si mare la un loc, si bineinteles alti turisti.
Un apus cum n-am cuvinte sa descriu si lumina difuzam-au cucerit de-a dreptul, astfel ca pentru o clipa chiar am uitat de cozile de la mancare si preturile super,super mari.
Dar nu prea a contat, am fost noi, studentii, care oricum cu sau fara bani..tot ne distram,
Merita sa mergeti macar o data acolo, apoi..mai vedeti. .JPG)
.JPG)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)