Bunele maniere V

Cum ne adresam??? Despre asta voi scrie in randurile urmatoare.

I. ESTE PERMIS SA NE ADRESAM UNOR NECUNOSCUTI?

Conversatia intre necunoscuti nu mai reprezinta demult un act de nepolitete ci dimpotriva. Exista insa mai multe feluri de a intra in contact cu oamenii. A interpela pe cineva poate fi un semn de obraznicie dar si un simplu mijloc de a iesi din incurcatura.Uneori acest demers se rezuma la o simpla informatie , alteori devine o lunga si pasionanta conversatie. Nu ne surprinde faptul ca la cozi , prin parcuri , in statiile de autobuz oameni necunoscuti intra in vorba impartasindu-si parerile asupra unui anumit subiect. Nu e nimic rau in asta cu conditia ca aceasta conversatie sa nu degenereze in cearta.

Intr-un oras strain este absolut normal sa intrebam pe cineva care este drumul spre gara sau cel spre o catedrala celebra. Este suficient sa salutam si apoi , politicos , sa spunem pe scurt ce dorim. Orice om este mindru de orasul in care locuieste si ne va raspunde cu placere. Odata informatia obtinuta , vom multumi inainte de a pleca in directia indicata. Se poate intimpla insa ca informatia obtinuta sa nu fie absolut exacta. Pentru a nu avea indoieli, e de preferat sa intrebam un sofer de taxi , un vatman , sau un agent de circulatie. Nu trebuie sa ne jenam sa punem astfel de intrebari ; interlocutorul va pierde doar citeva minute. Ne vom stradui sa nu interpelam pe cineva care este foarte in virsta sau , evident , foarte grabit. Un barbat trebuie sa fie foarte prudent daca se adreseaza unei femei. In general , este mult mai simplu sa ne adresam unei persoane de acelasi sex cu noi. Prin meseria lor , agentii de circulatie , politistii , controlorii de trenuri si tramvaie , hamalii , soferii de taxi , personalul hotelier sunt datori sa dea informatii. Aceasta nu ne indreptateste sa nu spunem " Buna ziua " , " Va rog " si " Multumesc ".

Este permis sa ne adresam vecinilor de plaja , de masa , calatorilor din tramvai , din tren , din avion , sau celor care locuiesc la acelasi hotel cu noi ? De ce nu ? In principiu nimic nu ne opreste sa schimbam citeva pareri despre timp sau despre un eveniment sportiv important. Din nefericire exista prea multi oameni care nu se limiteaza la o conversatie neutra si-si obliga " victima " sa-i asculte depanindu-si toata viata - bolile copiilor , primele iubiri , nenorocirile familiei , certurile cu sotia , relatia cu seful de birou , opiniile sale politice. Salvarea vine totusi cind pisalogul coboara din tren , caci si lucrurile cele mai rele au un sfirsit ... Chiar daca persoana cu care stam de vorba ne place in mod deosebit , nu se cuvine sa-i cerem numarul de telefon sau adresa , daca ea nu are aceasta initiativa.

II. DIFERENTA DINTRE RESPECT SI SERVILISM (PROBLEMA TITLURILOR )

De cind e lumea , in fata lui Dumnezeu si a legii oamenii sunt egali. Si cu toate acestea istoria omenirii este de multe ori expresia vanitatii omului. Intre aceasta si etalarea cu ostentatie a titlurilor n-a fost decit un pas.

O data cu revolutia burghezo-democratica din Franta , asistam la abolirea titlurilor nobiliare mostenite din tata in fiu si la inlocuirea lor cu simpla denumire de cetatean. Desfiintarea privilegiilor nobiliare perpetueaza ideea de egalitate. O noua revolutie - socialista de data aceasta - impune la inceputul secolului XX termenul " tovarase". El simbolizeaza schimbarile radicale care se produc in numeroase tari din Europa si Asia. Cu toate acestea , inegalitatea dintre oameni a continuat sa existe si sa marcheze viata a numeroase generatii de oameni. Nu-i o noutate pentru nimeni faptul ca in absolut toate statele lagarului socialist functia era totul , asa ca intre " tovarase " si " tovarase prim secretar " diferenta era de la cer la pamint. Singura modalitate de a te rupe de acesta realitate oribila era totusi invatatura. La capatul unor lungi ani de studiu , puteai fi numit " tovarase inginer " , " tovarase doctor " , " tovarase profesor ". Drama consta insa in faptul ca multi au facut o facultate impotriva vointei sau vocatiei lor , neavind alta posibilitate de a dobindi o identitate. Titlurile astfel obtinute s-au dovedit a fi adeseori formale. Bunul simt si aprecierea corecta a efortului depus in scoala ne obliga sa luam in consideratie competenta individului si nu titlul cu care se prezinta. Nu mai e o noutate pentru nimeni ca astazi a prezenta o diploma fara a fi in stare sa faci dovada cunostintelor tale intr-un anumit domeniu nu iti asigura un loc in societate sau o slujba.

Ideal este sa existe o concordanta deplina intre titlu si ceea ce stii sa faci , altfel esti un impostor ! Revenind la viata noastra de zi cu zi , remarcam ca de citiva ani au aparut titluri noi - manager , boss , patron - a caror utilizare ne pune deseori in incurcatura. Nu suna bine nici " Patroane " , nici " Domnule patron " si nici " Boss " sau " Sefule ". Preferam sa ne adresam cu numele de familie al acestuia. Sau daca nu-l stim , pur si simplu cu : domnule. Este nepermis sa-i spui - sefule ! Pe de alta parte , viata ne sileste deseori sa nu beneficiem de titlul dobindit cu greu. Sa ne amintim atunci ca numele este mai important decit titlul si ca a uita numele interlocutorului nostru este o mare gafa. Daca atribuim acestuia alt nume decit cel pe care il , neglijenta noastra este de neiertat. Sa iesim din aceasta situatie adresindu-ne cu un simplu " Domnule draga , ..." sau " Stimata doamna , ...".

O alta situatie este aceea in care nu stim numele persoanei , dar stim ce profesie are. In acest caz vom spune: " Buna ziua, domnule profesor ", " Voi urma sfaturile dumneavoastra , domnule doctor " sau " proiectul dumneavoastra este foarte interesant, domnule inginer " .

Daca suntem subalterni titlul este absolut obligatoriu. Pacientul va spune : domnule doctor si nu domnule Vasilescu , elevul sau parintele va spune domnule Director si nu domnule Ionescu. Un semn de politete este sa mai adaugam ceva dupa un raspuns monosilabic - " da " sau " nu " sau " multumesc ". Sa spunem : " Nu , domnule " , " Da , doamna " , " Da , mama " sau " Multumesc , Ana ". De asemenea , nu este recomandabil sa vorbim la persoana a treia. De exemplu " Domnul mai doreste ceva ? " este o formula rezervat personalului de serviciu si nu gazdei.

In familie nu trebuie sa acordam celor apropiati titlurile pe care le au. Este hilar ca stapina casei sa-i spuna femeii de serviciu " Ai grija sa aranjezi camera profesorului " cind profesorul este chiar sotul ei. La cealalta extrema se plaseaza cei care uita sa fie politicosi cu subalternii. Auzim adesea : " Vasilescule , da-mi dosarul acela " Se va spune " Domnule Vasilescu , da-mi , te rog dosarul acela". Sa nu uitam ca orice om are dreptul sa fie numit " domn " si ca folosirea acestui apelativ este in primul rind un semn al educatiei dumneavoastra.

III. CUM NE ADRESAM UNEI ADUNARI

Formulele variaza. La o conferinta , va veti adresa cu un solemn " Doamnelor si domnilor " nu " Doamnelor , domnisoarelor " si domnilor " , cum auzim adesea.

La o intilnire cu o echipa de basket , de exemplu , veti spune " Dragi prieteni ".

La rostirea unui toast , veti incepe prin a va adresa celor mai importante persoane : " Stimate domnule ministru , stimati oaspeti ".

De asemenea in adunarile oficiale va veti adersa in primul rind personalitatilor , incepind cu cele mai marcante. Exista o ierarhie care trebuie respectata si acest protocol poate fi studiat la nevoie. Tot mai multe persoane apar la TV. Intimidate de reflectoare , de camere de luat vederi acestea uita ca vorbesc pentru milioane de oameni. Putem oare sa acceptam cu simpatie alocutiunile pe care ni le baga pe git persoane infatuate care nu stiu sa ne zimbeasca si nici sa ne spuna un elementar " Buna seara " sau " buna ziua , stimati " " telespectatori " ? Ca sa nu mai vorbim de grija pe care acestea ar trebui sa o aiba fata de ceea ce vor sa ne comunice , de tonul pe care trebuie sa-l adopte in general. De exemplu , oricit ar fi de suparat un deputat ar trebui sa faca un efort ca sa-si controleze nervii si sa se adreseze colegilor sai cu voce calma , fara strigate si invective. Arta oratoriei se invata , iar amatorismul va fi intotdeauna sanctionat de auditoriu. Si inca un amanunt. Nu vei fi niciodata ascultat cu atentie si respect daca apari in public intr-o tinuta neglijenta. Cei care te privesc pot crede ca ai petrecut noaptea intr-o bodega si nu ai mai avut timp sa treci pe acasa , sa faci un dus , sa te barbieresti si sa-ti pui o camasa curata si o cravata. De asemenea nu este de bun gust , cum cred anumiti demnitari , sa te imbraci strident ( in culori tipatoare , sacouri de catifea ori stofe lucioase , sau si mai rau , imbracati ca niste ginerici in alb din cap pina in picioare ) , " hainele tradeaza omul ".

IV. CUM NE ADRESAM DOAMNELOR IN SOCIETATE ?

In acest domeniu au aparut schimbari numeroase fata de codul vechi al bunelor maniere dat fiind ca femeia are astazi alt rol in societate. Ea imparte cu barbatul datoria de a asigura existenta familiei , datorie de care se achita cu multa inteligenta , spirit intreprinzator si mult farmec. In acelasi timp , femeia a devenit o persoana publica - femeia- savant , femeia - politician. Deosebirea dintre femeile casatorite si celibatare nu mai are nicio importanta .

In viata sociala si de afaceri se intilnesc femei si barbati de virste diferite. " Fetele batrine " de altadata sunt personaje de roman. Astazi , ele sunt redactori , asistente sociale , medici sau femei de afaceri si duc o viata plina in care nu mai ramine loc pentru plictiseala , tricotat , brodat etc. Femeia din zilele noastre isi primeste prietenii intr-un interior aranjat cu gust de catre ea insasi si isi conduce masina cu dezinvoltura. Unei asemenea femei nu-i mai poti refuza titlul de doamna.

Este de la sine inteles ca daca interlocutoarea dumneavoastra este medic , ii veti spune " Doamna doctor " - titlu pe care si l-a cucerit prin studiu indelungat. Corect este deci sa te adresezi cu : doamna director , doamna redactor , doctor , inginer , profesor si nu cu doamna redactoare , doctora , inginera , profesoara. Cit de hilara este pentru noi astazi situatia in care unei femei casnice , casatorita cu un ministru sau cu un medic , i se spune " doamna ministru " sau " doamna doctor " !

V. CUI SI CAND PUTEM SPUNE "TU" ?

Poate nu este un alt moment in viata noastra mai drag ca cel al primului " tu " rostit de prima noastra iubire.

" Tu " si " dumneavoastra " poate fi frontiera dintre o simpla cunostinta si o calda prietenie. Dintotdeauna codul bunelor maniere a delimitat granita dintre " tu " si " dumneavoastra ".

Prima regula : tutuirea nu se face decit cind esti sigur ca este bine venita.

A doua : tutuirea se face de catre cel mai in virsta , de catre superior si de catre doamna - domnului. La virste apropiate , la cei din medii sociale asemanatoare , cu acelasi grad de cultura este chiar ridicol sa spunem mereu " dumneavoastra ". Dar cred ca nu vom putea niciodata sa spunem cu nonsalanta " tu " batrinului medic care ne-a operat sau profesorului mult mai in virsta care ne-a fost diriginte , chiar daca am terminat o facultate si am devenit colegi de cancelarie. Insa ce ne facem cu cei care ne interpeleaza , in magazine in special , cu nepermisul , tu.

Auzim adesea cu mare neplacere cum ni se spune : Cite salate vrei ? Asta este marfa , nu o fac eu , o vrei sau nu ? Cobori ? Si pentru astfel de persoane exista o solutie eficienta. Incercati sa prelungiti putin discutia si , cu un aer foarte natural , sa va adresati persoanei in cauza cu Dumneavoastra la sfirsitul micului " scketch " - apasind mereu pe cuvintul Dumneavostra veti obtine in mod sigur efectul dorit , daca nu vi se raspunde chiar cu Dumneavoastra macar veti fi tratat cu un Dumneata. In mod gresit se crede ca dinsul , dinsa , dinsii sunt pronume de politete iar el , ea , ei sunt forme ireverentioase. Se va spune : " Am vorbit cu domnul director. El mi-a spus sa revin " si nu " Dinsul mi-a spus sa revin ". Regina Angliei a facut o vizita in Romania. " Ea era insotita de ... " si nu " Dinsa era insotita de ... ". Azi nu se mai spune parintilor " dumneata " , ci li se spune chiar pe numele mic , in loc de mama , tata. In multe familii , copii se adreseaza simplu : Sanda , Andrei. Daca atmosfera este destinsa si calma , daca relatiile se bazeaza pe respect si afectiune profunda , totul este bine. Nu este cazul sa ne formalizam si sa consideram familia respectiva prost crescuta. Soacrelor si socrilor ne putem adresa cu mama si tata. Si lor le putem spune , daca sunt de acord , pe numele mic - Rodica , Florin. In unele cazuri nu se depaseste bariera lui Dumneavoastra. In acest caz ne putem adresa cu Doamna Silvia , Domnule Andrei.

Bunele maniere IV

Cu cat mai mult te pregatesti de o prezentare cu atat ea va fi mai scurta

V-ati intrebat vreodata ce rol are pentru societate modul de prezentare al nostru personal sau cel pe care ni-l fac persoanele de langa noi? Ei bine, astazi voi scrie despre prezentare, care este o poarta a vietii noastre sociale.

I.  Daca vreti sa nu faceti gafe pe care societatea le sanctioneaza imediat , incepeti prin a va insusi citeva reguli elementare. 

  1. Se prezinta barbatul , femeii ; 

  2.Cel mai tinar , celui mai in virsta ; 

 3. Inferiorul , superiorului ; subordonatul , sefului ; - intr-un cuvint rangul inferior , celui superior. 

   Prin urmare , este incorect sa-l prezinti pe domnul director unui functionar , sau pe o doamna aceluiasi , cu exceptia citorva cazuri pe care le vom mentiona mai departe.       Sa vedem acum cum decurge prezentarea.:

       Domnul X , un tinar ziarist , in virsta de 30 de ani este invitat undeva , in acelasi timp cu domnul Y , director de editura , filozof bine cunoscut. Dupa cina , domnul X , il roaga pe prietenul sau domnul Z sa- l prezinte cu prima ocazie domnului Y. Sa-l prezinte , deoarece domnul X este si mai tinar si mai putin important decit celebrul scriitor. Momentul asteptat sa iveste. Insotit de prietenul sau domnul Z , se indreapta catre domnul Y care tocmai a ramas singur si-i spune acestuia : " Domnule director , imi permiteti sa vi-l prezint pe prietenul meu,  domnul X ? Domnul X , domnul Y ". Formula de prezentare este insotita de o miscare abia schitata a corpului catre persoana nominalizata. Cele doua persoane astfel prezentate , se inclina una spre cealalta , domnul X cu o nuanta de respect mai marcata decit domnul Y. Acesta , aproape in acelasi timp , ii intinde mina domnului X care o stringe imediat. Aceste doua persoane au fost prezentate. Ele se cunosc , exista una pentru cealalta si marcheaza nasterea relatiilor lor sociale prin schimbul citorva cuvinte. Analizind aceasta prezentare , putem formula citeva reguli de baza. 

    1. Domnul X , tinar scriitor , trebuie prezentat celebrei personalitati care este domnul Y si nu invers , deci dupa regula inferiorul , superiorului. 

    2. In absenta stapinului casei , un prieten intim poate deveni cel care face prezentarile. 

      3. O reverenta , o inclinare , insotesc prezentarea , dupa care urmeaza stringerea de mina si numai apoi se incepe o conversatie. 

     Cei doi domni se cunosc acum si prezentarile le-au dat dreptul sa aiba relatii mondene , ceea ce , dupa regulile stricte ale politetii , nu era posibil inainte.

 II   TACT  SI  TACTICA  IN  PREZENTARILE  CORECTE

    Sa  incepem  prin  a  aminti  prioritatile  salutului :

1.tinerii , inferiorii  si  barbatii  ii  saluta  pe  cei  mai  in virsta , pe  superiori  si  pe  femei , care  raspund  la  salut.

Remarcam  mai  inainte  strinsa  legatura  intre  aceasta  regula si  cea  a  prezentarii. In  salut , ca  si  in  prezentare , adica atunci  cind  se  naste  viata  sociala  si  de  fiecare  data  cind o  consolidezi , initiativa  porneste  de  jos : superiorul  este cel  salutat , asa  cum  ii  este  si  prezentat  subalternul. Intr-o incapere  se  afla  pentru  scurt  timp  un  domn  si  o  doamna. Gazda  intra  si  il  prezinta  pe  domn  doamnei , iar  doamna intinde  mina  daca  doreste , daca  nu  isi  spune  numai  numele. Nici  chiar  fetele  foarte  tinere  nu-si  vor  spune  numai  numele mic - Mimi , Fifi , Bebe , Coca , Anuta , Crenguta - ci  vor  rosti chiar  ambele  nume - Laura  Ionescu. Aceeasi  recomandare  si pentru tinerii  domni , nu  vor  spune - Bogdan , Dan , Gabi , Puiu - ci  numele  intreg - Serban  Iordanescu.

       Bineinteles , in  acest domeniu , ca  si  in  altele , exista  unele  motive  care  anuleaza regulile : nimeni  nu  va  fi  obligat , de  exemplu , sa  accepte salutul  cuiva  care  a  pierdut  stima  generala. La  fel , ne  vom feri , sa  prezentam  una  alteia  doua  persoane  despre  care  stim ca  nu  doresc  sa  se  cunoasca.

Prezentarea  marcheaza  stabilirea  unei  legaturi  intre doua  persoane  care , dintr-o  data , inceteaza  sa  mai  fie straine  una  pentru  celalalta. Se  cunosc , iar  acest  verb trebuie  luat  in  sensul  lui  strict. Eticheta  iti  permite  ca din  acel  moment  sa  poti  sa-i  vorbesti , sa-i  faci  o  invitatie si  sa-i  adresezi  un  salut  noii  tale  cunostinte. Este  nepermis sa  profiti  de  noua  relatie  in  scopuri  personale , sau  sa  devii familiar  imediat. Daca  neglijam  aceste  reguli , vom  vedea  cu tristete  intrerupindu-se  o  relatie  care  ar  fi  putut  sa  devina utila  sau  ar  fi  putut  sa  se  transforme  intr-o  prietenie.

Sa  profitam  de  imprejurare  pentru  a  clarifica  problema familiaritatii , spunind  pur  si  simplu  ca  ea  este  opusul politetii. Poti  avea  cu  cineva  o  legatura  de  ordin  spiritual , o  anume  afinitate , opinii  comune , dar  nimic  nu-ti  permite  sa devii  familiar  cu  persoana  respectiva. Nu  vom  intreba  de  pilda cum  o  duce  cu  banii  sau  in  ce  relatii  se  afla  cu  sotia , subiecte  pe  care  le  discuti  numai  cu  familia. De  asemenea , ne  vom  feri  sa-i  facem  confidente , mai  ales  daca  nu  ne sunt  cerute.

Cind  este  necesar  sa  prezinti  o  persoana  alteia?

In  cercurile  restrinse , pentru  ca  este  important  ca  toti membrii  sa  se  cunoasca  intre  ei , mai  ales  daca  obisnuiesc sa  se  vada  frecvent. In  schimb , la  receptii  sau  la  baluri  nu este  necesar  si  nici  nu  este  posibil  ca  toti  invitatii  sa se  cunoasca  intre  ei. Acestia insa  trebuie  sa-l  cunoasca  pe stapinul  casei , pe  sotia  acestuia , pe  invitatul  de  onoare  si pe vecinii  sai  de  masa. Este  important  deci  sa  fie  prezentati. Sarcina  aceasta  ii  revine  gazdei  sau  persoanei  desemnate  sa faca  prezentarile. In  lipsa  acesteia  invitatii  se  vor  prezenta unii  altora , asa  cum  veti  afla  intr-un  capitol  ulterior.

Daca  sunteti  gazda  si  prezentarea  cuiva  vi  se  pare inoportuna , trebuie  sa  evitati  aceasta  situatie , procedind  cu mult  tact. Cind  sunteti  invitat  iar  gazda  nu  are  timp  sa  va prezinte , faceti-o  singur.

 CITEVA EXCEPTII:

1. O  foarte  tinara  domnisoara  este  prezentata  unui  domn in  virsta  si  nu  invers  cu  toate  ca  regula  spune : barbatul este  prezentat  femeii. Dar  in  acest  caz  a  trecut  pe  primul plan  virsta.Inca  o  data  tactul  si  bunele  maniere hotarasc  persoana  care  trebuie  sa  fie  onorata.

2. Daca  prezentam  o  personalitate  politica  sau  publica , putem , in  general , sa-i  anuntam  titlul  si  sa  nu-i  spunem numele. Se  va  spune  de  exemplu : " Domnul  director  al fundatiei ..." , " Domnule  director , vi-l  prezint  pe  doctorul X."

3. Daca  e  vorba  despre  o  ceremonie  in  care  se  impune  un protocol , va  fi  pronuntat  numai  numele  persoanei  pe  care  o prezentam. Intr-o  societate  se  va  pronunta  mai  intii  numele persoanei  care  intra  si  apoi  numele  persoanelor  prezentate.

4. Cind  imprejurarile  o  cer , aceasta  ordine  este  inversata : daca  in  casa  se  afla  o  persoana  care  merita  un  respect deosebit , atunci  ea  va  fi  cea  prezentata  unor  noi  veniti. In acest  caz  ne  vom  exprima astfel : " Va  rog  sa-mi  permiteti , domnule  X , sa  v-o  prezint  pe  doamna Y ".

Exceptind  situatia  in  care  un  grup  de  oameni  este prezentat  unei  persoane  marcante  sau  invitatului  de  onoare , persoanele  singure  sunt  prezentate  cuplurilor  si  niciodata invers. Daca  trebuie  sa   prezentam  o  persoana  singura  unui grup , renuntam  la  prezentarea  membrilor  acestuia. In  prezenta unui  bolnav , toate  prioritatile  se  sterg  si  toate  persoanele , oricare  ar  fi  situatia  si  virsta  lor , ii  sunt  prezentate.

Repetam , pentru  a  fi  retinut , este  prezentata , de regula , persoana  care  soseste : " Mama , acesta  este  Horia , colegul  despre  care  ti-am  vorbit ! " Construiti-va  singuri situatii  posibile , plecind  de  la  acest  model  si  aplicati  cele invatate.

III.  CE  TREBUIE  SA  SPUNEM  SI  SA  FACEM , CE  TREBUIE  SA  EVITAM

   Se  intimpla  adesea  ca  prezentarile  sa  fie  facute  in graba  de  catre  persoane  neatente. In  continuare  trebuie  sa  ne descurcam   singuri. Daca  ii  excludem  pe  cei  blazati  si  pe mizantropi , fiecare  om  este  fericit  sa  cunoasca  persoaneinteresante.     Cind  ne  este  prezentat  cineva , nu  stim  altceva despre  el  decit  numele , daca  acesta  este  pronuntat  clar. Va trebui  sa  ne  supunem  atunci  unui  joc  de  societate , nu neaparat  amuzant , care  va  consta  in  a  ghici  cine  sunt  noii parteneri  de  discutie. Este  o  situatie  care  mai  tirziu  poate deveni  o  amintire  placuta , dar  care  ridica  la  inceput  anumite probleme. Este  foarte  greu  sa  incepi  o  conversatie , dar momentul  dificil  poate  fi  depasit  daca  descoperiti  relatii  sau interese  comune.     In  celelalte  cazuri , gazda  sau  cel  care  face prezentarea  trebuie  sa  o  completeze  prin  citeva  cuvinte amabil  despre  cele  doua  persoane care  se  intilnesc  pentru prima  data. Este  mai  mult  decit  un  compliment , este  un  lucru care  va  facilita  primul  lor  contact. Fie  ca  este  vorba  despre precizarea  unor  relatii  comune , a  profesiei  acestora  sau  a unei  calatorii  facute  de  unul  din  ei  de  curind , se  va  gasi in  aceasta  precizare  embrionul  unei  conversatii  placute. In nici  un  caz  nu  vom  faca  aluzii  la  situatia  lor  financiara. Nu  se  face , sa  spunem : " Domnul  X  este  un  om  cu  bani ..." sau  " Domnul  Y  este , din  pacate , somer. " De  asemenea , este de  prost  gust  sa  vorbim  despre  viata  particulara  a  celor prezenti  sau  sa  discutam , la  nesfirsit , despre  meseriaacestora.

Cind  facem  prezentarile , trebuie  sa  avem  o  atitudine naturala. Sa  evitam  orice  exagerare : Nu  vom  afisa  politete exegerata  sau  atitudinea  servila. Trebuie  sa  ne  respectam  si sa-i  respectam  pe  ceilalti. Doar  asa  vom  gasi  firul  Ariadnei,  care  ne  va scoate  din  labirintul  conventiilor  sociale.

IV. CAPCANE

 Cu  ocazia  unei  prezentari , pe  necunoscatori  ii  pindesc intotdeauna  citeva  capcane. Vrind  sa  fie  deosebit  de politicosi , acestia  insira  toate  titlurile  onorifice  ale persoanei  prezentate. Greseala ! Numele  acestuia  poate  fi insotit  de  acel  titlu  care  il  reprezinta  cel  mai  bine  in functie  de  conjunctura.

  De  pilda , daca  domnul  X  este  in  acelasi  timp  doctor ,profesor  universitar  si  ministru  la  spital  sau  in  intilnirile particulare  va  fi  prezentat  ca  medic  sau  ca  profesor , iar in  public  va  fi  prezentat  cu  functia  cea  mai  importanta , cea de  ministru. Dar , sa  tinem  seama  cind  este  cazul , si de faptul  ca  multe  persoane  doresc  sa  fie  prezentate  doar  cu numele  lor , fara  titlurile  pe  care  le  detin.

Si  prezentarea  rudelor  creeaza  uneori  dificultati. Se intimpla  sa  intilniti  pe  cineva  care  vrea  sa  v-o  prezinte  pe sotia  sa  si  care  spune : " Imi  permiteti  sa  v-o  prezint  pe doamna  Popescu ? " Iar  sotia  acestuia  va  spune  la  rindul  ei : " Imi  permiteti  sa  vi-l  prezint  pe  domnul  Popescu ? " Aceste formule  sunt  nu  numai  caraghioase  ci  si  gresite. Nu  exista decit  una  corecta: " Sotia  mea " sau " Sotul  meu " , cu  varianta " Sotia  mea , Ana " , de  exemplu , pentru  intilnirile  cu prietenii. De  prost  gust  este  si  sa  vorbesti  despre  sotul tau  sau  sotia  ta  spunindu-le  numele  de  familie : " Azi  face piata  Popescu ", spune  sotia. " Popeasca  n-o  sa  fie  de  acord ", spune  sotul. Putem  crede  ca  s-a  plecat  de  la  o  gluma , dar , in  mediile  mai  putin  cultivate , aceste  formule  sunt  luate in  serios. Dar , in  nici  un  caz " Doamna  mea " sau " Domnul meu " , cum  spune  omul  din  popor  cind  vrea  sa  fie  politicos cu  tot  dinadinsul.

Aceeasi  remarca  este  valabila  pentru  ceilalti  membri  ai familiei. Vom  spune : " Fratele  meu , Daniel " sau " Sora  mea , Dana ". Daca  aceasta  este  casatorita  vom  spune " Sora  mea , Dana  X " sau  se  va  spune  de  asemenei  " Cumnatul  meu , Bogdan Y " sau " Cumnata  mea , doamna  Maria Z". Copiii  sunt  prezentati la  fel. Despre  ai  nostri , vom  spune  " Fiul  meu , Daniel " sau " Fiica  mea , Maria ". Daca  sunt  ai  altcuiva , vom  spune " Paul , fiul  familiei  X ". Vom  prezenta  un  cuplu  spunind : " Domnul  si doamna  Z ".

In  general , vom  evita  formulele  care  au  intrat  in limbajul  oamenilor  simpli , si  care  tind  sa  contamineze  pe toata  lumea. Auzim  frecvent - cuscrul , cuscra , nasicu , nasica. In mediul  rural  poate  suna  bine , in  mediul  urban , nu. Asadar , se  va  spune : " D-na  Luca , mama  sotului  Ioanei , fiica  mea " sau " D-na  dr. Graur  nasa  copiilor  mei. " Chiar  daca  formularea este  mai  complicata , este  preferabila  celor  de  mai  sus.

 Prezentarea  ca  si  salutul  urmat  de  stringerea  miinii pot  crea  incurcaturi  daca  o  persoana  dintr-un  grup  sau  tot grupul  nu  cunoaste  exact  regulile  ce  sunt  impuse  in  aceste situatii.

  De exemplu: o  tinara  insotita  de  sotul  ei  e invitata  la  aniversarea  socrului , in  locuinta  acestuia ( sau la  un  restaurant , nu  asta  este  important ). De  fata  se  mai afla  o  pereche  in  virsta , o  doamna  tot  in  virsta  si  un cuplu  tinar. Ordinea  saluturilor  sau  a  prezentarilor , daca tinara  nu  cunoaste  pe  nimeni  sau  o  parte  din  invitati  este urmatoarea : primul  pe  care  il  saluta ( iar  acesta  ii  da mina ) este  socrul , persoana  sarbatorita. Urmeaza  cele  doua doamne  in  virsta ( ele  intind  mina  in  timp  ce  gazda  rosteste numele  nurorii  sale  dar  si  al  doamnelor ) , urmeaza  domnul  in virsta ( acum  tinara  intinde  mina ) si , in  sfirsit , tinara invitata ( miinile  se  intind  simultan ) iar  tinarului  care  o insoteste  si  a  ramas  ultimul  i  se  spune  numele  iar  tinara doamna  ii  intinde  mina. Am  retinut  deci  ca  initiativa  de  a intinde  mina  prima  i-a  fost  permisa  doar  de  trei  ori : domnului  in  virsta , tinerei  domnisoare  si  tinarului  domn. Pentru  a  va  amuza  incercati  sa  deduceti  de  cite  ori are  voie  sa  aiba  initiativa  intinderii  miini  sotul  ei.Se  pot  crea  incurcaturi  in  situatia  in  care  prezentam persoane  de  aceeasi  virsta  sau  de  acelasi  rang. Se  va  spune atunci : " Pot  sa  vi-l  prezint  pe   domnul  Popa , domnule Ivanceanu ? ", alegind  pe  unul  dintre  ei , la  intimplare. Daca celalalt  se  va  simti  ofensat  este  desigur  un  snob. Prin analogie , formula  se  aplica  si  doamnelor  de  virste  apropiate.

Uzanta  cere  insa  sa  prezentam  domnisoara  doamnei. Cind  va  este  prezentat  cineva , se  poate  intimpla  sa nu-i  intelegeti  sau  sa  nu-i   retineti  numele. Ivanescu  se tine  minte  mai  usor  decit  Ivanceanu. In  acest  caz , cereti pur  si  simplu  sa  vi  se  repete  numele. Este  mai  bine  asa decit  sa  i-l  scilciati , lucru  penibil  atit  pentru interlocutor  cit  si  pentru  dumneavoastra. Daca  preferati cale  mai  discreta , asteptati  ca  persoana  care  v-a  facut prezentarile  sa  ramina  singura  si  rugati-o  sa  va  mai  spuna o  data  numele  cu  pricina.

Formulele " sunt  incintat  sa  va  cunosc ", " imi  pare " " bine " , " imi  face  placere " sunt  inca  de  o  mare actualitate. Uneori , dupa  ce  se  face  o  prezentare  se instaleaza  o  tacere  adinca  si  stinjnitoare. Este  rolul  celui care  a  facut  prezentarea  sa  inceapa  o  conversatie  la  care va  lua  si  el  parte.

V PREZENTAREA  IN  SITUATIA  IN  CARE OASPETII  STAU  PE  SCAUNE

    Cine  se  va  ridica  si  cine  va  sta  jos ?

  Prima  regula : un  barbat  se  ridica  intotdeauna  cind  ii este  prezentata  o  persoana. Singura  exceptie  o  constituie infirmii  sau  bolnavii.

  A  doua  regula : o  femeie  ramine  pe  scaun. Aceasta regula  poate  avea  insa  derogari. Daca  este  vorba  despre  o tinara , ea  trebuie  sa  se  ridice  cind  e  prezentata  unei doamne  sau  unui  domn  cu  mult  mai  in  virsta. In  general , cind  se  fac  prezentarile  sau  in  cadrul  unor  discutii , tinerii  nu  vor  sta  jos  in  prezenta  persoanelor  mai  in virsta. Daca  este  vorba  despre  un  batrin  este  politicos , dar  nu  indispensabil , ca  si  femeile  sa  se  ridice. Daca  este vorba  despre  o  doamna  in  virsta , se  va  ridica  in  picioare toata  asistenta. Si  aici  este  vorba  de  tact. Este  mai  bine sa  te  ridici  in  picioare  decit  sa  uiti  sa  o  faci  atunci cind  situatia  o  cere.

VI. CUM  SA  TE  PREZINTI  SINGUR ?

  Multa  vreme  unica  modalitate  corecta  de  a  face prezentarile  in  societate  a  fost  aceea  in  care  intervenea  o terta  persoana. Astazi , a  te  prezenta  singur - in  viata sociala , particulara  sau  profesionala - nu  mai  e  o  indrazneala sau  o  impertinenta. Autoprezentarea  se  face  de  obicei  cind numarul  de  musafiri  e  prea  mare  sau , pur  si  simplu , cind cineva  a  uitat  sa  va  prezinte. De  asemenea , un  delegat  la un  congres  trebuie  sa  se  prezinte  el  insusi  vecinilor  sai de  masa  sau  de  reuniune. Preocuparile  comune  sunt  un  motiv in  plus  pentru  a  se  recurge  la  o  astfel  de  prezentare. In  acest  context , bunele  maniere  cer  ca  intr-o societate  un  domn  mai  in  virsta  sa  se  autoprezinte  unuia mai tinar. In  schimb , o  doamna  va  evita  sa  se  prezinte singura  unui  barbat , se  va  prezenta  acesta. Ca  sa  evite  o situatie  penibila - o  tacere  prelungita - se  poate  prezenta  si un  tinar  unui  domn  mai  in  virsta  sau  unei  doamne  cu conditia  sa  nu  intinda  el  primul  mina.

  In  viata  profesionala  ca  si  in  cea  publica autoprezentarea  se  impune  intr-o  multime  de  situatii. Cind intri  intr-un  birou  unde  esti  necunoscut , cind  intri  intr-o intreprindere  ca  reprezentant  al  unei  firme  trebuie  sa  te prezinti  directorului  sau  celui  cu  care  urmeaza  sa  discuti. Daca  o  antecamera - secretariat  va  desparte  de  persoana  pe care  urmeaza  sa  o  intilniti , ii  puteti  transmite  o  carte  de vizita  dupa  ce  v-ati  prezentat  secretarei.

  Alta  situatie  tipica : Chiar  daca  persoana  care  se autoprezinta  nu  este  prea  agreabila , nu  aveti  dreptul  sa-i intoarceti  spatele. Femeile  au  mai  multa  libertate  de  alegere. Asa  ca  nu  trebuie  sa  va  surprinda  faptul  ca - aparent  fara nici  un  motiv - o  femeie  va  evita  sa  raspunda  incercarii dumneavoastra   de  a  o  contacta. In  nici  un  caz  nu  vom  refuza sa  ne  prezentam , si  nici  nu  ne  vom  da  un  nume  fals. Lumea e  mica  si  o  intilnire  ulterioara  este  oricind  posibila !

Desi  nu  trebuie  sa  va  autointitulati " doamna " , exista situatii  cind  prezentindu-va - la  telefon , de  pilda - acest lucru  este  necesar. Asa  ca  veti  spune : " Va  telefoneaza doamna  X , din  partea  doamnei  Z. "

Cum  ne  autoprezentam ? Aproape  ca  in  prezentarea  facuta de  un  tert. Un  barbat  va  spune : " Permiteti-mi  sa  ma  prezint, Mihai  Grigorovici ". Daca  este  deosebit  de  curtenitor  va adauga  o  fraza  de  genul : " Ma  scuzati  ca  trebuie  sa  ma prezint  dar , acum  gazda  este  foarte  ocupata  imi  permit  sa  o fac  singur " sau  altceva  asemanator , in  functie  de  imprejurari.

Daca  intram  intr-un  birou  vom  spune : " Sunt  inginerul Horia  Nicolaescu  si  doresc  sa  vorbesc  cu  domnul ... ". In rest , regulile  cunoscute  ramin  valabile : cel  mai  tinar  se prezinta  celui  mai  in  virsta , inferiorul - superiorului , domnul - doamnei. In  viata  publica  exista  si  exceptii - un  vizitator mai  in  virsta  se  prezinta  directorului  care  este  uneori  mai tinar.

Cind  te  prezinti  singur  trebuie  sa  fii  foarte  atent la  enuntarea  titlurilor  si  sa  te  hotarasti  la  unul  dintre ele : un  grad  universitar , un  grad  militar , o profesie - si atit. Va  cistiga  enorm  in  ochii  tuturor  cel  care  se  prezinta simplu - " inginerul  X " sau " profesorul  Y " si  despre  care aflam  ulterior  ca  a  sustinut  un  doctorat  stralucit  si  ca este  membru  corespondent  al  Academiei  Romane. Cel  mai  elegant mod  de  prezentare  ramine  totusi  cel  in  care  iti  spui  doar numele. Dar  atentie : intii  prenumele - Maria  Popescu  si  nu Popescu  Maria  ca  la  scoala.

Bunele maniere III

Un salut respectuos face o placere deosebita

Un lucru destul de important din viata noastra de zi cu zi, -cand intalnim diverse persoane pe strada, acasa, la serviciu,- este salutul.

I. SALUTUL - MOD DE COMUNICARE CU OAMENII

In viata tribala oamenii strigau sau faceau semne pentru a-i feri pe ceilalti de un pericol sau pentru a-si anunta semenii ca au gasit hrana. Dar , ca multe lucruri care la origine au fost vitale , salutul a devenit un simbol. Insa , chiar si astazi se impune un anume ceremonial care ridica multe probleme.

Salutul este prima manifestare de curtoazie cu care intimpini pe cineva. Desi formulele de salut sunt vechi de cind lumea , salutul in sine are mimica , pozitia corpului , tinuta , o infinitate de nuante care-i modifica sau ii completeaza sensul. Un simplu salut poate demonstra cuiva , de pilda , in ce masura il stimezi , cu conditia sa mai adaugi inca un mic gest. Orice salut este o forma de politete , dar nu implica acelasi grad de cordialitate. Stim cit de greu este sa-i faci pe copii sa salute pe cineva.

Cei mici isi imbratiseaza mama de cite ori o vad , pentru a-si dovedi dragostea. Dar daca , apare pe neasteptete unchiul Vasile , cu barba lui neagra si stufoasa , copilul va refuza categoric sa scoata vreo vorba. Cel mult , la insistentele parintilor , cel mic va schita din virful buzelor un salut de bun venit. Situatia va fi penibila pentru toata lumea si mai ales pentru unchiul care va reprosa intregii familii proasta crestere a micutului. Aceasta intimplare va fi in curind obiectul de discutie al tuturor rudelor. Cu putina rabdare si tact putem evita aceasta tragi-comedie. Vom trece peste incident deoarece copilul este prea mic si vom face un efort de imaginatie pentru a intram in universul lui plin de cu totul de alte probleme. Dragostea il impinge pe micut s-o salute pe mama lui de o suta de ori pe zi. Putem sa-i cerem aceeasi atitudine fata de unchiul care-l inhiba cu teribila lui barba ? Va face el din teama un gest de dragoste ? In mod cert , nu.

Dar pentru adult , salutul nu presupune o manifestare de dragoste , ci un gest de politete , o conventie. Pentru copil acum cind este foarte mic , singurul criteriu este acela al simpatiei sau antipatiei. Mai tirziu , sub influenta educatiei el se va convinge singur de cit e de necesar salutul in relatiile cu oamenii. Nici un om nu este atit de neinsemnat incit sa nu merite un salut din partea noastra. Cei care asteapta cu privirea fixa , cu buzele strinse si cu o grimasa pe fata sa fie salutati ca eventual sa raspunda sunt si prost crescuti si de rea credinta. Ludovic al XIV-lea o saluta si pe ultima bucatareasa cu aceeasi curtoazie pe care o manifesta si fata de stralucitoarea domnisoara Devaliere. Numai snobii pot crede ca demnitatea lor e micsorata de un salut politicos.

II. FORMELE DE SALUT

La tara , in orasele mici sau la periferia marilor orase , exista inca bunul si stravechiul obicei de a-i saluta pe toti cei pe care ii intilnesti , fie cunoscuti , fie necunoscuti. In aceste locuri , sentimentul de apartenenta la aceeasi comunitate este inca viu si sa nu saluti inseamna sa-ti atragi antipatia tuturor.

Anonimatul marelui oras , unde esti pierdut in multime , nu mai permite evident acest salut generalizat. Aici functioneaza alt cod , ale carui uzante reglementeaza modul de a saluta.

Iata citeva din regulile sale de baza :

1. barbatul saluta mai intii o femeie , chiar daca este mai tinara ;

2. tinarul sau tinara ii saluta pe cei mai in virsta ;

3.noul venit pe cei care sint deja adunati ;

4.inferiorul pe superiori.

Este obligatoriu sa raspunzi la orice salut deoarece a refuza sa raspunzi la un salut inseamna sa-l jignesti grav pe cel care ti s-a adresat.

Cum trebuie sa salute un domn:

1. Cind intilneste o doamna barbatul saluta primul. In general , salutul inseamna sa-ti scoti palaria , aproximativ cu doi metri inaintea intilnirii , sa o inclini usor , privind fara insistenta in ochii persoanei salutate , iar apoi sa iti pui palaria la loc pe cap. Nu-mi explic de ce acest obicei , de a te descoperi in semn de respect fata de cineva , a disparut aproape cu desavirsire si a fost inlocuit cu pastrarea caciulii pe cap in orice imprejurare ! Observam ca se tine caciula pe cap in salile de expozitie , la cinematografe , sau in restaurante. Frigul nu este o scuza ! Este strict interzis sa stai cu palaria pe cap in toate aceste locuri.

Revenind la salut - domnul care intilneste o persoana feminina cunoscuta , inceteaza sa mai fumeze tigarea sau pipa si-si scoate mina din buzunar. Ridicarea palariei sa face intotdeauna cu mina opusa partii in care se gaseste persoana salutata. Este de o familiaritate nepermisa , chiar intre prieteni , sa reduci gestul la o simpla atingere a borului palariei , fara sa o ridici. In acest caz , e mai bine sa pastrezi palaria pe cap si sa saluti verbal. Ce se intimpla daca nu porti palarie ? Regula este foarte simpla. Te multumesti cu o inclinare a capului care va fi poate un pic mai adinca dacit daca ai saluta cu palaria. Urmarim cu stupoare la televizor tineri cu sepcute pe cap stind comod in fata camerei de luat vederi si respunzind la intrebari. Este inadmisibil ! Dar dumneavoastra doamna , cum veti saluta ? Simplu - veti raspunde la salutul care va este adresat printr-un suris care va dovedi persoanei intilnite ca ati recunoscut-o. In tarile anglo-saxone , femeia saluta prima , pentru a-l autoriza astfel pe domnul intilnit sa o salute. In schimb , in Europa continentala , regula este urmatoarea : domnul saluta , doamna raspunde.

2. Doamna mai tinara o saluta pe cea mai in virsta care ii raspunde la salut. Doua persoane de acelasi sex si de aceeasi virsta se saluta simultan. Ai dreptul sa refuzi un salut ? Am spus deja ca a refuza sa raspunzi la salut inseamna a-l face pe celalalt sa inteleaga ca te-a ofensat grav , pe tine sau pe unul din membrii familiei tale. In afara acestor cazuri , nu exista salut pe care poti sa-l refuzi fara sa incalci in mod deliberat si grosolan regulile elementare ale bunei cuviinte.

3.Exista totusi imprejurari in care am prefera sa ne facem ca nu vedem anumite persoane pentru a le saluta , deoarece am avut cu ele un conflict. Aceste cazuri cer mult tact si o mare prezenta de spirit pentru a gasi o solutie onorabila. Pentru a evita intilnirea , o facem cind suntem inca la mare distanta. Dar daca intilnirea este inevitabila , vom saluta scurt. Acest salut ar putea fi pentru celalalt o mica lectie daca el este vinovat , iar daca noi suntem vinovati , salutul nostru poate duce la o impacare. Se intimpla adesea ca unele persoane - al caror cerc de relatii este foarte intins sau , pur si simplu , a caror memorie este slaba - sa aiba impresia ca recunosc pe cineva si sa o salute sau sa nu recunoasca. Sa zicem , ca am cunoscutpe o doamna in tinuta de seara , iar acum , deoarece este imbracata in taior n-o mai recunoastem. Profesorul de gimnastica pe care il vedem mereu in trening poate deveni de nerecunoscut cind este imbracat elegant. Din acest motiv , vom saluta chiar daca nu suntem siguri ca-l cunoastem pe celalalt. Uitam repede un salut care ne-a fost acordat din greseala , dar nu uitam niciodata ca nu am fost salutati de catre cineva cunoscut. Nu exista reguli fara exceptii. Astfel , vom evita sa salutam o persoana , mai ales o doamna , daca o intilnim intr-o companie compromitatoare. In armata , salutul este strict reglementat - inferiorul il saluta pe superiorul sau in mod obligatoriu. Pentru personalul feroviar , postal , pentru vamesi , exista alte reguli. Ei se pot saluta fara sa se cunoasca , prin simplul fapt ca poarta aceeasi uniforma. Pe de alta parte s-ar putea spune ca e destul de placut sa fii salutat cind esti la volan chiar de catre un necunoscut.

4. Cel care intra intr-un local saluta , cel care se afla acolo raspunde la salut. Aceasta regula este valabila in restaurante , compartimante de tren , sali de asteptare , lifturi, magazine. Un om bine crescut isi scoate palaria si se opreste un moment cind trece un convoi mortuar. Te ridici , te descoperi cind se intoneaza un imn national sau cind se inalta drapelul unui stat. Pe durata ceremoniei trebuie sa te comporti decent , pentru a arata ca respecti sentimentele altora.

In alta ordine de idei , salutam tot grupul din care face parte o cunostinta. Se intelege ca persoanele care o insotesc vor raspunde la salut , dar nu vor intreba numele dumneavoastra.

III.SALUTUL VERBAL. STRINGEREA MIINII. SARUTATUL MIINII

Se pune intrebarea daca trebuie sa adaugam la gesturile descrise si mai sus o formula de salut. De la caz la caz , da. Oricum , ea este dictata mai intii de obiceiul pamintului si apoi de imprejurarile momentului. De pilda , exista persoane pe care le cunoastem din vedere si carora timp de decenii le adresam un salut prin inclinarea capului , fara sa pronuntam nici un cuvint. Daca intilnim rude , prieteni , sau cunostinte apropiate , vom schimba un " Buna ziua!" chiar daca nu ne oprim pentru o conversatie. In schimb , daca intilnim alte persoane , formula obisnuita va fi " Buna ziua! " sau " Buna seara! " la care adaugam obligatoriu " Doamna " sau " Domnule ". Nu este insa necesar sa spunem numele persoanei pe care o intilnim. Astfel , nu trebuie spus in nici un caz : " Buna ziua domnule Popescu! ". Interlocutorul dumneavoastra isi stie foarte bine numele si nu tine , poate , sa-l stie toata strada. Situatia se schimba daca este vorba despre un director al unei mari uzine sau despre un ofiter. Acestia se pot adresa subalternilor pronuntindu-le numele. Acesta va echivala cu un compliment. Daca cei intilniti sunt un domn si o doamna este bine sa spunem mai intii " Buna ziua doamna! " si apoi " Buna ziua domnule! ", chiar daca este vorba despre o necunoscuta.

Veti evita formulele de tipul : " Hello! " sau " Ciao! " sau " Adio! " permise doar adolescentilor. Cind ne despartim de cineva , formulele de salut sunt : " La revedere! " , " Buna seara! "," Noapte buna! " .

Stringerea miinii se practica mai ales cind cele doua persoane care se intilnesc urmeaza sa se opreasca si sa stea putin de vorba. Este o forma de salut care dateaza din antichitate si care este incarcata de un simbolism profund. Sa saluti pe cineva stringindu-i mina este un semn de mare stima.

In acest caz , regulile sunt inverse : cel care intinde mina primul este doamna , persoana mai in virsta sau superiorul. Tot persoanei de rang superior ii revine initiativa formulei de salut. Se intimpla ca din graba sau din necunoasterea acestei reguli , tinarul sa fie primul care intinde mina. Sa o refuzi este , in aceasta situatie , un afront pe care n-ai dreptul sa i-l faci , decit in ultima instanta. Cel mai ocupat dintre oamenii de stat nu trebuie sa refuze sa stringa mina celui mai pisalog dintre solicitanti. Sa fie stabilit deci , ca sa refuzi o mina intinsa este o sanctiune de o gravitate exceptionala. Se intelege ca pentru a stringe mina cuiva , scoti palaria sau te inclini putin si-ti privesti interlocutorul in fata.

Un barbat se va ridica pentru a stringe mina cuiva.

Doamnele nu trebuie sa se ridice decit pentru a da mina unei persoane mai in virsta sau pe care vor s-o onoreze in mod special. Se spune , pe drept cuvint ca modul in care stringi mina celuilalt iti dezvaluie firea. Sa evitam deci sa avem o mina moale sau una care o zdrobeste pe a celuilalt. Ne vom feri , de asemenea , sa apucam doar virful degetelor. O mina , este o mina , iar o stringere de mina o stringere de mina. Cum exista destule persoane superstitioase , se va evita stringerea miinii pe deasuprea alteia , in cruce. De altfel , gestul este total lipsit de eleganta. Este mai simplu sa urmam ordinea fireasca a prioritatilor : doamnele intre ele , doamnele si domnii , domnii intre ei. Mina pe care o stringem este in mod traditional dreapta. Uzanta dateaza din timpurile cind in mina dreapta tineai o arma , iar cind intindeai mina goala insemna ca doreai pace.

Anumite asociatii sau comunitati , de exemplu cercetasii ( scouts ) isi string mina stinga. Stringerea miinii poate insemna si altceva decit salutul. Se stringe mina si pentru a marca incheierea unei afaceri , pentru a sublinia condoleantele , felicitarile , o rugaminte , o multumire sau o scuza. Este un semn de camaraderie , de prietenie sau de dragoste.

Cum procedam cind purtam manusi ?

Pe strada barbatul isi scoate manusa din mina dreapta pentru a stringe mina unei femei , chiar daca aceasta poarta manusi.

Femeile isi scot manusile cind ajung la locul unei intilniri stabilite , dar daca aceasta este intimplatoare , le pot pastra cu riscul de a face un lucru neelegant. Exista o exceptie care este dictata de bunul simt. Este vorba de manusile lungi care se poarta la toaletele de seara. Pentru ca sunt foarte greu de scos , si sunt asortate la rochie se pot pastra toata seara. Manusile nu se tin pe mina in restaurant , in salile de teatru , concert sau expozitii decit daca sunt de tipul celor de mai sus. Intr-o biserica protestanta , manusile se pot tine pe mina dar intr-o biserica ortodoxa , sau intr-una catolica unde se face semnul crucii la intrare dupa ce ti-ai inmuiat degetele in apa sfintita este firesc sa le scoti. Cind au rol de protectie , manusile se tin pe mina - in calatorie , sau in multe discipline sportive.

Ce trebuie sa stim despre sarutatul miinii ? Este vorba , dupa cum se spune , despre un obicei vechi si demodat sau , dimpotriva , despre un act de suprema politete , apanaj al barbatilor bine crescuti ? In general , numai femeilor respectabile li se saruta mina , dar , nu in aer liber sau pe strada , ci numai in casa. Sarutatul miinii pe o manusa , sau peste masa este o gafa.

Cum se saruta mina ? Doamna intinde mina spre domnul care o saluta ; domnul se apleaca usor pentru a o atinge cu buzele sau a se preface ca o atinge. Este larg raspindit obiceiul ca doua persoane care se intilnesc sa se sarute pe ambiii obraji. In plina strada acest lucru nu lasa o impresie buna dar la gara sau la aeroport nu socheaza pe nimeni

Din punct de vedere al bunei cuviinte , sarutul si imbratisarea sunt interzise in public. Un film celebru se intitula " Indragostitii sunt singuri pe lume ". Din pacate nu este adevarat. Caci daca se intimpla ca ei sa se simta singuri , lumea este prezenta in jurul lor , curioasa , ironica si birfitoare.

Poseta de picior

In seara asta, la inceputul emisiunii " In gura presei ", am aflat despre poseta de picior. Da, va vine a crede, sau nu, chiar exista o asemenea poseta.

Channel este creatorul acestui articol. Se pare ca hotii s-au inmultit peste tot in lume, si trebuia ceva facut iar Channel a realizat aceasta geanta pentru o suma "modica" de 1200 de euro:)).

http://www.mayra.ro/moda/trendsetter/poseta-pentru-glezna.html

Bunele maniere ( Part 2 )

Bunele maniere, pe care le socotim ca fiind neinsemnate (marunte), sunt adesea tocmai criteriile dupa care oamenii ne judeca, in bine sau in rau. La Bruyere

Astazi voi scrie despre cum arata si cum se poarta un om manierat:


I Sa fim exigenti cu noi insine:

Poti sa placi persoanelor pe care le intilnesti , sa ai succes dupa succes , sa uluiesti lumea cu inteligenta ta , dar toate aceste calitati " sociale " nu-ti permit totusi sa fii ingaduitor cu propriile tale defecte. Caci acel " cunoaste-te pe tine insuti " , celebrul epigraf gravat pe templul lui Apollo din Delphi , este un sfat demn de urmat cu toate ca e un examen , dintre cele mai severe , la care trebuie sa te supui permanent. Multe conflicte ar putea fi evitate , daca in momentul declansarii lor ne-am intreba pe noi insine daca nu cumva gresim ? Sa recunoastem ca suntem mult mai indulgenti fata de noi decit fata de altii. Este , desigur , o inclinatie natural-umana , dar asta inseamna oare ca trebuie sa i ne supunem , acestei slabiciuni , fara sa incercam sa luptam impotriva ei ? Vedem aproape intotdeauna paiul din ochiul altuia in locul birnei din ochiul nostru . Daca am fi lucizi , daca ne-am analiza cu obiectivitate , viata ar fi mai usoara pentru toti.

In orice caz , nu exista doua feluri de bune maniere: unele aplicabile in societate si altele acasa. Este suficient sa ne impunem sa fim politicosi fata de familie la fel cum suntem fata de straini. Numai astfel vom fi respectati si viata in intimitate va deveni agreabila. Ceea ce nu inseamna ca trebuie sa traim rigid ca niste manechine intepenite , ci natural , firesc , calm si linistit. E deajuns sa nu confundam relaxarea cu dezordinea si singuratatea cu un mod de viata descatusat de orice reguli de buna cuviinta. Dar cine nu-i cunoaste pe acei " stapini atotputernici " cu camasa descheiata , cu bretelele atirnind , cu parul vilvoi , care pretind sotiei sa le aduca imediat papucii , ei tolanindu-se pe o canapea , cu ziarul in mina , pentru a se delecta cu stirile sportive ? Poate surveni " o catastrofa culinara " , poate sa sune telefonul , poate sa latre ciinele... " sunt stapin la mine acasa si la urma urmei toata lumea traieste aici din banii mei ! " Sau mai rau , " eu sunt stapinul casei ! Si toti membrii familiei trebuie sa-mi faca mie viata placuta ! " Nu va fi vorba , in mod sigur , de o familie fericita ... Daca-i acorzi familiei tale soiul acesta de stima , chiar daca pretinzi ca esti manierat , inseamna ca stima ce ti-o porti tie insuti e vorba goala , caci nu lasi politetea la usa o data intrat in casa. Scopul oricarui om este , s-ar putea spune , sa aiba o viata frumoasa. Cel mai nonconformist dintre noi va ajunge pina la urma la aceasta concluzie. Sigur ca lucrul acesta nu depinde numai de el , dar depinde , in primul rind , de el. E suficient sa-ti imaginezi , atunci cind esti singur si crezi ca poti sa-ti permiti orice , ca te afli , de fapt , in prezenta unei fiinte pe care o stimezi si fata de care nu ti-ai putea ingadui nici o grosolanie. De ce nu ai fi chiar tu acea persoana ? Sa zicem ca ai ramas intimplator singur pentru citeva zile in casa. Familia ti-a plecat in concediu. Esti tentat sa lasi paturile in dezordine , dulapurile deschise si sa maninci direct din cratita. E suficient sa te gindesti ca in acea clipa iti intra in casa niste prieteni care au o parere foarte buna despre tine. Vor fi sigur dezamagiti de ceea ce vad , iar scuzele vor fi , din pacate , inutile.

II MAI MULT SAPUN , MAI PUTIN PARFUM ...

Obiceiurile noastre pot sa se schimbe , manierele noastre pot deveni mai rafinate , personalitatea noastra poate sa se dezvolte , dar corpul nostru e un " personaj " care ne insoteste mereu. El e o componenta constanta a fiintei umane , careia trebuie sa-i dam toata atentia punind in valoare ceea ce ne-a daruit natura. Nimic nu este mai placut decit sentimentul ca aspectul nostru atrage si retine privirea celorlalti. Intrebata care este secretul frumusetii ei , o mare actrita a raspuns scurt : " multa apa , mult sapun si nimic altceva ". Cremele , lotiunile , sprayurile deodorantele, au devenit indispensabile toaletei zilnice , dar ele nu pot inlocui , in nici un caz , baia si dusul. Lipsa de timp nu este o scuza pentru dintii cariati , pentru miinile si picioarele neingrijite sau pentru un par lasat in dezordine. Toate aceasta nu sunt legate de o situatie financiara privilegiata si oricine invoca acest lucru este foarte probabil de rea credinta. Cel care crede ca omul trebuie sa fie " natural " si ca aspectul exterior nu conteaza , dovedeste cel mult ca bunul simt ii este la fel de strain ca periile de par , de dinti si de unghii. Pentru fiecare dintre noi , a calatori in tramvai linga o persoana rau mirositoare , linga un betiv sau linga un fumator poate deveni o experienta insuportabila. Lipsa de respect fata de ceilalti atinge insa apogeul atunci cind neglijenta vestimentara si murdaria se ascund sub parfumuri tari. Apa de toaleta nu le este permisa decit acelora care mai intii s-au spalat cu grija ...

III SANATATEA - CEL MAI PRETIOS BUN AL OMULUI

Viata regulata , odihna activa fac parte din ingrijirile normale pe care le datorezi sanatatii tale. Mijlocul cel mai simplu si mai eficient de a te reface este somnul. Tot el este izvorul bunei dispozitii si al unei infatisari agreabile. Iata de ce , pe buna dreptate , somnul dinaintea unei petreceri la care esti invitat seara se numeste " somn de frumusete " . Daca faci parte dintre cei care trebuie toata viata sa sara din pat in zori ori dintre cei la care somnul nu vine decit in primele ore ale diminetii , atunci ai da orice in schimbul unui somn bun. Un detaliu revine in mod constant in biografiile marilor personalitati - generali sau conducatori de popoare , mari oameni de stiinta sau poeti : ca se multumeau doar cu un somn de patru sau cinci ore pe noapte. Nu ne vom lansa intr-o interminabila polemica asupra duratei optime a somnului , deoarece durata aceasta e o chestiune de temperament. Dupa statistici , omul pierde dormind cam o treime din viata , dar nu toti oamenii au nevoie de 7-8 ore de somn pe zi. Discutia ramine totusi deschisa : tinerii au mai multa nevoie de somn si se trezesc mai tirziu , batrinii se scoala, in schimb , mai devreme... . Important este sa ne dozam orele de somn astfel ca organismul nostru sa nu sufere. Cea mai buna solutie e sa respectam un anumit program : sa ne culcam si sa ne sculam la ore fixe , sa ne ingaduim eventual un somn scurt dupa masa de prinz si sa evitam cafele si medicamentele pentru care inlocuiesc sau instaleaza somnul. La pastrarea sanatatii contribuie in egala masura alimentatia rationala , gimnastica zilnica , masajele regulate , plimbarile si excursiile , sportul facut in mod rational , alternarea lucrului cu timpul liber.

In privinta alimentatiei , lucrarile de specialitate pun accentul nu numai pe calitate , ci si pe cantitate. Daca tousi mincam prea mult , prea des si prea gras e cazul sa nu ne privam corpul de exercitii fizice , cu atit mai mult cu cit , in zilele noatre , masina ne condamna la sedentarism. Prea des uitam ca excursiile si mersul pe jos sunt la fel de eficiente ca orice sport. Solutia este la indemina oricui : mersul pe jos intre casa si birou si , cind avem timp , excursiile la sfirsit de saptamina. Pina nu e prea tirziu , trebuie sa recurgem la dieta sau chiar la ingrijiri medicale , completate de gimnastica si masaje. Ele vor da , fara indoiala , rezultatele scontate , contribuind la diminuarea tesutului adipos si la obtinerea unui tonus muscular de invidiat. Exista astazi o adevarata industrie a produselor cosmetice menita sa faca minuni cu fata si cu corpul nostru. Sa nu ni se para extravagant un abonament la o sala de gimnastica , o sedinta de sauna o data pe saptamina , doua ore pe saptamina la un bazin de inot etc. Conditia necesara pentru ca aceste tratamente sa dea rezultate este sa le facem cind inca nu avem nevoie de ele. Un parinte inteligent isi va obisnui copilul de mic sa faca macar 5 minute zilnic de gimnastica. Sa nu uitam niciodata ca fiecare kilogram pe care il adaugam cere altul. Dupa ce am " agonisit " astfel multe kilograme in plus , este aproape imposibil sa le mai dam jos. Curele de slabire drastice sunt la fel de nocive ca si kilogramele nedorite.

Cum ne machiem ? Iata inca un domeniu la care se poate aplica dictonul antic " cunoste-te pe tine insuti " , caci numai asa poti sa-ti corectezi micile defecte. Faceti-o cu discretie , evitind culorile tipatoare , proasta lor imbinare nuantele stridente. Este necesar ca machiajul sa tina seama de imprejurarile si de anturajul in care ne gasim. Nenumarate reviste abunda in recomandari privind folosirea cu masura a produselor cosmetice. Sa nu ezitam sa tinem seama de ele , sa nu ne bazam pe intuitia noastra. Cel mai bine ar fi sa apelam la serviciile calificate ale unei cosmeticiene , platind o consultatie sau mai multe numai pentru a obtine niste sfaturi exacte. Frumusestea naturala trebuie ajutata si nu brutalizata. O bruneta cu ochi verzi este clar avantajata de o nuanta roscata data parului si dezavantajata de un par transformat in spicul griului. Nu exista femei urite , nu exista decit femei neglijente.

IV CUM SA MERGEM , CUM SA NE PURTAM ,

- CUM SA NE ASEZAM ...

Cind mergem pe strada sa ne amintim ca nu o putem face la intimplare ci ca exista si in acest domeniu niste reguli de care trebuie sa tinem seama. Sa nu ne facem un obicei din a alerga mereu pentru ca suntem in intirziere sau sa mergem girboviti si incruntati pentru ca avem necazuri. Ii vom stressa pe cei din jur si le vom deveni nesuferiti. Noi insine vom constata ca ne-am schimbat firea si nu in bine. Nu este greu sa ne controlam. Ne sculam mai devreme cu o jumatete de ora si ne facem un program care poate fi respectat , iar grijile le lasam acasa in vestiar , macar pentru a nu fi compatimiti. Merita !

Revenind la mers. Cine n-a admirat mersul gratios , suplu al manechinelor sau al actritelor. Nimic fals , nimic de prisos , nimic fortat. Dar in general nu ne prea gindim la eforturile si exercitiile pe care fiintele pe care le admiram le-au facut ca sa para ca nu merg , ci ca plutesc. In toate scolile de profil cursantii - baieti sau fete - sunt invatati mai intii sa poarte pe cap o carte sau un obiect greu. Imposibil sa stai cocosat cu o asemenea povara in echilibru ! Oamenii primitivi au o tinuta frumoasa dobindita prin purtarea pe cap a unor vase grele. Sa incercam deci si noi sa purtam pe crestet cind avem putin timp acasa , macar 5 minute in fiecare zi , o greutate de acest gen. Mersul va deveni mai sigur , coloana vertebrala mai dreapta. Exersind vom fi siguri de reusita.

Sa ne supraveghem in permanenta tinuta - sa nu ne aplecam umerii inainte , sa nu miscam exagerat bratele si coatele , sa facem pasi nici prea mari , nici prea mici , sa ne retragem stomacul in interior si sa tinem sira spinarii dreapta. Toate aceste gesturi le putem face pe strada de cite ori ne aducem aminte. Sa ne aducem aminte cit mai des ! Cu virsta tinuta omului se modifica. Sa incercam sa o corectam studiindu-ne cu grija intr-o oglinda care se ne reflecte din cap pina in picioare. Vom incerca sa avem un aer sigur dar dezinvolt , vom tine genunchii apropiati cind mergem , trunchiul drept si fata destinsa. Cind ne oprim sa stam de vorba cu cineva pe strada nu ne vom sprijini de zid , pentru ca putem sa ne tinem si pe propriile noastre picioare. Domnii nu au niciodata voie sa-si tina miinile in buzunare.

In casa nu ne vom sprijini de spatarul scaunului si nici nu ne vom juca nervos cu diferite obiecte. Unii au chiar obiceiul insuportabil de a bate tactul unei muzici auzite numai de ei , cu un creion , o bricheta , un cutit , nefiind constienti ca-i enerveaza pe cei din jur. Chiar daca ne-am antrenat intr-o discutie aprinsa , nu-l vom lua pe interlocuitorul nostru de un nasture nici nu-l vom aproba batindu-l energic pe umar sau inghiontindu-l cu cotul in coaste. In casa , intr-o vizita vom evita sa stam cu spatele la cei din jurul nostru. Daca o facem siliti de o imprejurare oarecare - suntem solicitati sa raspundem la o intrebare , de pilda - ne cerem scuze. Expresia " un spate dragut " are farmecul sau si poate fi valabila la plaja sau la un bal , dar nu in viata noastra publica.

Si cind ne asezam trebuie sa o facem cu grija. Daca o actrita se straduieste sa studieze acest gest , inseamna ca nu e asa usor cum s-ar crede. Sa te asezi pe un scaun , pe o canapea sau pe un fotoliu inseamna sa dai aproape un examen , deoarece poti sa te asezi cu un gest plin de gratie , dupa cum poti sa te trintesti ca un lemn sau sa te tolanesti de parca nu ai mai pleca niciodata. Sa nu credem ca suntem obligate sa folosim cu zgircenie marginea fotoliului , doar pentru ca asa era distins pe vremuri. Din nefericire , lista greselilor pe care poti sa le comiti asezindu-te , poate sa se prelungeasca la nesfirsit. Sa amintim genunchii tinuti cu miinile , bataia nervoasa a degetelor pe suprafeta mesei , fluieratul sau fredonatul unor melodii , genunchii indepartati - pozitie dezagreabila in general la doamne - si altele. Este , de asemenea , o ofensa adusa bunelor maniere sa-ti incrucisezi picioarele. In schimb , o doamna poate sa-si incruciseze partea de jos a picioarelor , avind grija sa-si acopere , discret , genunchii cu fusta , chiar daca la Roma sau la Paris se poarta foarte scurt. Cind , in sfirsit , te ridici , faci in asa fel incit sa nu stai cu spatele la ceilalti cind iti iei ramas bun si sa nu impingi cu forta scaunul. E bine sa-ti dovedesti simtul de ordine punindu-l la loc , dar fara sa cazi in extrema cealalta , cautind cu prea multa grija locul unde era la inceputul vizitei.

V CUM NE MISCAM ?

Ce sa facem cu miinile ? Am enumerat ce nu trebuie sa facem : sa nu le miscam fara rost , sa nu le infundam in buzunare , sa nu batem nervos cu degetele pe suprafata mesei etc. Sa nu gesticulam excesiv. Dar , renuntind la orice miscare a miinilor conversatia noastra ar deveni total inexpresiva. Reamintiti-va anecdota cu eroul italian , decorat pentru ca nu a tradat dusmanului secretele pe care le detinea. Cum as fi putut sa o fac daca aveam miinile legate la spate ? - spune nevinovatul? soldat ... Niciodata nu vom arata cu degetul un obiect sau o persoana. De asemenea, este agasanta mania unora de a-si trosni degetele sau de a-si incearca elasticitatea falangelor , rotindu-si podul palmei la nesfirsit. Este aproape inutil sa va spunem ca aceste gesturi sunt socotite proaste obiceiuri. Sa nu terminam acest capitol fara sa mai amintim " miscari " gresite in societate : degetele in nas sunt poate amuzante la copii de doi ani , dar de la aceasta virsta , e un gest care trebuie pedepsit si interzis cu desavirsire. Scobitoarea nu-si are locul la o masa festiva. Daca ai absoluta nevoie de ea , trebuie sa o folosesti cind esti singur. Cintaretele isi incruciseaza miinile pe piept ceea ce se pare ca le ajuta sa cinte mai bine. Pentru restul oamenilor gestul este ridicol. Nici sa-ti pui miinile in sold ca o precupeata , nu este un semn de buna educatie , chiar daca esti foarte suparat. Napoleon a fost imortalizat in tablouri tinind o mina sub nasturii tunicii , iar pe cealalta la spate. Chiar daca sunteti un tip de genul lui Napoleon , astazi aceasta atitudinea provoaca risul. Cind tusesti sau casti , pui mina la gura. Fiecare stie acest lucru , dar din nefericire nu toata lumea o face !

Sa rizi nu este numai firesc ci - dupa cum spunea Rablais e chiar , un semn de sanatate. Dar daca ai un ris strident si mai ales daca o data izbucnit , nu-l mai poti stapini , ai grija sa nu te exteriorizezi in acest fel. Dar e la fel de deplasat sa incerci sa acoperi cascadele de ris , ducind mina la gura. Nu mai vorbim de impresia proasta pe care o faci cind rizi in hohote , lovindu-te peste solduri sau impungindu-ti vecinul in coaste. Ca orice manifestare comportamentala risul isi gaseste expresia ideala in moderatie. Orice om este mai simpatic cind suride. Este un secret pe care il detin prea putini semeni ai nostri , dar face minuni cu conditia de a nu-l etala permanent , pentru ca atunci se transforma in rinjet.

Zilele Bucurestiului sept 2008

Iata programul evenimentelor ce vor avea loc in acest week-end:


Cu ocazia Zilelor Bucurestiului 2008, amfiteatrul Mihai Eminescu din Parcul National gazduieste in serile de 19 si 20 septembrie o serie de concerte folk si rock.
Intrarea este libera!
Seara de 19 septembrie 2008 este dedicata flockului, iar cea de 20 septembrie 2008 este dedicata rockului.
Program Zilele Bucurestiului 2008 in Amfiteatrul Mihai Eminescu:
19 septembrie, ora 18:00 - Folk Day:Mircea Baniciu,Vasile Seicaru,Mircea Vintila,Zoia Alecu,Tatiana Stepa,Maria Gheorghiu,Mircea Bodolan,Dinu Olarasu,Florin Sasarman
20 septembrie, ora 17:00 - Rock Day Compact,Adi Manolovici ,Sindicate Bucovina,Ura de dupa usa,Ashaena,True Mind,Glissando Phenomenon.

De asemenea vor mai avea loc : ( PROGRAMUL COMPLET )http://www1.pmb.ro/pmb/primar/zilele_bucurestiului_2008/Program_5_FINALZB.htm

Alte detalii:
http://www.bucuresteni.ro/evenimente/festivaluri/Zilele_bucurestiului_2008.html
http://www.time4music.biz/news/music-news/bryan-adams-la-zilele-bucurestiului-2008.html
http://www.bestmusic.ro/RATB_are_program_prelungit_de_Zilele_Bucurestiului_2008-stiri10761-1.html