Bunele Maniere ( Part 1 )

Piatra de hotar ( Elena Bissinger ) : a fi sau a nu fi un om cu bun simt?

Bunul simt va deschide usile pe care nici cea mai buna educatie nu le poate deschide. Clarence Thomas

De ce am ales sa scriu tocmai despre acest lucru, nu?
Simplu: in viata de zi cu zi, intr-un fel sau altul ne confruntam fie noi insine fie cu alti cetateni care nu stiu cum sa se comporte intr-o anumita situatie.

De aceea, incepand de astazi, voi posta in fiecare zi, sau cel putin voi incerca, cate ceva despre bunele maniere si cum sa ne comportam in anumite situatii.

Astfel ca, asa cum este firesc voi incepe cu inceputul. Cand spun "inceput", ma refer la un scurt istoric despre aceste bune maniere, dar voi scrie de asemenea si despre " ce se intelege prin bune maniere ".

I Bazele codului bunelor maniere se intrevad in antichitate cand s-a inventat un spatiu civic al gestului (agora, forumul, teatrul ), precum si arta utilizarii lui, arta oratoriei. Anticii puneau un accent deosebit pe miscarile corpului, deoarece ei considerau ca prin acestea individul isi exprima nobletea, perfectiunea spiritului; gesturile trebuiau sa urmeze o linie mediana, sa nu fie nici domoale, nici foarte iuti.

Evul Mediu a venit cu o alta teorie – gesturile erau expresia unei realitati ascunse, descriau interiorul persoanei, ii caracterizau sufletul, viciile, slabiciunile si virtutile sale, in timp ce in exteriorul corpului, printr-o atitudine disciplinata a gesturilor omul se poate modela, poate deveni mai bun. Deja se simte influenta pe care Divinitatea o avea asupra oamenilor - omul chiar daca este lipsit intro conjunctura de compania umana, este totusi supravegheat in permanenta de Dumnezeu, iar gesturile sale nu-i mai vizeaza doar pe ceilalti, ci si un transcendent, care si el ofera la randul sau oamenilor diferite semne. Astfel, in acea societate in care se dorea crearea unei ordini bazata pe prezenta masiva a Divinitatatii, alaturi de gestus ( gesturi ), a aparut si signum ( semnele ) datorita nevoii de miracole, de minuni a acelor vremuri. Fireste functia ordonatoare, morala a gesturilor si-a mai pierdut din substanta odata cu trecrea timpului si multe din gesturile care guvernau societatea in acea perioada au capatat doar valenta metaforica.

Astfel, in zilele noastre suma acestor gesturi, insumate in codul bunelor maniere, nu mai reprezinta un instrument de a izbavi sau a condamna un individ, ci se constituie intrun mijloc de a comunica cu ceilalti, reprezinta o facilitate de a afisa simpatiile si antipatiile, de a lua contact cu ceilalti din jurul nostru fara agresivitate, de a trece prin lume fara a-i deranja pe ceilalti. Fata de antichitate si evul mediu, cand disciplina, ordinea, ierarhia erau impuse de respectul acordat formei, spiritului, ratiunii, se intrevede deja o schimbare in sensul ca accentul se muta pe materie, corp, pasiune.

Descartes in studiile sale despre pasiunile sufletului, trage concluzia ca nu sufletul le intretine, ci pasiunile sunt ceea ce sufletul sufera si suporta, iar Pascal intr-o maniera asemanatoare sustine ca pasiunile iubirii sunt sentimente si ganduri care apartin propriu-zis spiritului desi sunt ocazionate de corp.

II Ce se intelege prin bune maniere

Formele de manifestare ale politetii pot diferi de la o tara la alta , dar si de la o epoca la alta , in functie de mediul social si de imprejurari. Esential este insa CODUL ONOAREI care a facut , la origine , din vinatorul erei paleolitice un om de societate . Omul de onoare isi respecta cu sfintenie cuvintul dat , are principii ferme , noblete sufleteasca , respect fata de sine si fata de ceilalti , este blind si rabdator. Un astfel de om , in sensul deplin al cuvintului este agreat de toata lumea. Nu intimplator un om manierat era acela pe care francezii il numeau " l'honnete homme " (cinstit). In zilele noastre , il denumim in mod curent " un gentleman " sau , pur si simplu , " un domn ".

Ce este un gentleman ? Exista mai multe acceptii ale cuvintului , dar toate usor ironice , un gentleman fiind acel domn care apuca zaharul cu clestisorul , chiar daca este singur la masa , cel care , intrind intro baie unde se afla o femeie goala , se retrage spunind : Pardon domnule ! ... Un gentleman mai este , in fine , acel domn care se barbiereste si se imbraca special pentru cina , chiar daca traieste singur in jungla. Desigur , toate aceste definitii atrag respectul , dar toate te fac totodata sa surizi. Si de aici pina la a-l considera pe gentleman-ul nostru ridicol nu este decit un pas. Sa nu ne grabim totusi s-o facem. Un om care se respecta si ii respecta pe altii nu poate fi ridicol. Adevaratul gentleman are citeva tabu-uri pe care nu le incalca niciodata. El nu vorbeste despre bani in societate si mai ales nu se lauda ca are bani cu nemiluita , dar nici nu se plinge ca-i lipsesc. Nu se imprumuta decit in cazuri extreme si niciodata de la o femeie. Nu comenteaza in fata unor terte persoane gesturile si vorbele sotiei sau ale copiilor sai si nici nu-i cearta in fata strainilor. Nu dezvaluie nici secretele , nici dificultatile lui familiale. Isi stapineste pasiunile , emotiile , sentimentele , pentru ca ramine stapin pe el insusi , oricare ar fi imprejurarile , chiar si atunci cind este intr-o situatie disperata. Se straduieste sa aplice inteleptul si banalul obicei englezesc dupa care nu se acorda nici unui lucru mai multa importanta decit are. In realitate , fata de toata lumea , superiori sau inferiori in ierarhia profesionala sau sociala , dovedeste aceeasi politete , cu alte cuvinte , se straduieste sa nu supere pe nimeni si sa-i faca pe cei din jur sa se simta bine. Oricine stie ca un om de societate agreabil este intimpinat de cei din jur cu mai multa bucurie decit un necioplit ; ca o persoana zimbitoare este acceptata mai usor in societate decit un om posomorit ; ca un personaj ingrijit inspira mai multa incredere decit un boem. Printre noii imbogatiti este foarte raspindita parerea ca bunurile lor inlocuiesc politetea si cultura , ca poti foarte bine sa traiesti si fara ele. Dar cit de cruda e trezirea la realitate in momentul cind averea sau rangurile dispar si nimic nu le mai umple viata. E in avantajul oricui sa dea crezare unui vechi aforism : un om bine crescut ramine un om bine crescut , fie ca situatia sa materiala este infloritoare sau catastrofala si oricare ar fi mediul in care este silit sa traiasca. Indulgenta fata de micile slabiciuni omenesti , la care este expus oricine , respectul pentru modul de viata al fiecaruia , convingerea ca totul este relativ sunt adevaruri valabile peste tot , atit printre milionari , cit si in rindul oamenilor obisnuiti. Vom descoperi astfel peste tot , indiferent de mediul social , oameni plini de bun simt si de tact si ne vom da repede seama ca averea si rangul social n-au prea mare importanta cind e vorba de o comportare civilizata.
Acestea fiind scrise, vreau sa inchei aceasta prima parte cu un citat:

Politeţea este adunarea la un loc a gustului celui bun a fiecărui veac.Ion Heliade Radulescu