Dor calator !!!

Colegiul National GH. M. Murgoci,(imbraca haine noi)

Blonda de la Drept, si eu, mai micute:((

Sincer, nu doar primavara suferim de nostalgie, dar si toamna. Asta mi se intampla de cateva zile incoace. Ma sperie gandul ca se incheie viata fara griji de pana acum si cu toate roz. Chiar imi place sa nu am griji, dar daca nu am avea griji, atunci ar insemna ca nu suntem oameni mari? Dar ce inceamna sa fii " om mare " ? Doar sa duci grija a cutare sau cutare lucru, sai ai grija ca totul sa fie facut cat mai bine pentru ca altfel te poate afecta intr-un fel sau altul?

Nu stiu, dar am zis-o si voi continua s-o spun , mi-a placut liceul, mi-a placut si timpul petrecut in facultate.

Astazi a venit randul colegilor de liceu. Cu siguranta am mai vorbit cate ceva despre liceu. Asta-seara m-am uitat pe niste fotografii si am deschis si folder-ul cu fotografii din liceu. De fapt nu am deschis numai un simplu folder , ci am deschis viata mea, surprinsa in cateva imagini. Se spune ca traim cu amintirile in suflet mereu si ca aceste mici bucurii ale vietii, fotografiile, scrisorile, vederile sunt tot ce ne mai raman la batranete. Mereu imi voi aminti cu drag ce este frumos, poate chiar ce s-a intamplat si mai urat ( voi incepe sa rad peste ceva timp de anumite reactii copilaresti pe care le-am avut ), dar fiecare la timpul lor.

Desigur mama in fiecare dimineata cand ieseam pe usa imi tinea grija sa am abonamentul si cheile. Super tare

Timp de patru ani de zile, " familia de dimineata " a fost scoala, colegele ( deoarece am fost numai fete :P ), profesorii, bancile, si de ce nu coridoarele. Iar in fiecare 24 ianuarie din cei patru ani, timp de vreo doua ore, Hit:P ( pentru cunoscatori ).

Tin minte ce fiori aveam martea si joia dimineata timp de patru ani, cand veneau orele de romana si nu stiam ce ne asteapta. De asemenea intalnirile pe care le aveam pe bulevard, sau pe faleza ( trebuie mentionat ca prestigiosul meu liceu este chiar in centrul orasului, pe faleza Dunarii,- ceva de vis- ) aceste amintiri dulci sau mai putin dulci. Cand nu faceam cate o ora dimineata si mergeam pe banca pe faleza si vedeam soarele cum rasare in toata splendoare si culoarea cerului si cum se reflecta in Dunare. Trebuie mentionat izul, vaii.... -stiti cum e o dimineata la munte? aer curat, si parca te trezeste instant la realitate?- asa e si la Dunare.

Mirosul florilor de tei care ne bateau in fereastra clasei, o nebunie curata. Nu stiu daca intelege cineva mare lucru din ce scriu , poate cei care au invatat in Murgoci.

Si ne spunea dl. profesor de romana ca vom veni sa plangem sub brazii de sub fereastra unde am invatat ( erau si 2 sau 3 braduti, dar si tei ), numai ca nu am ajuns inca sa plangem acolo, ci doar ma smiorcai pe-aici.

Clasa cu dna. prof. de engleza

Soarele lui Mire

">